Compania „A” rezidentă a RM beneficiază de serviciile unei entități străine în calitate de furnizor de servicii chatbot (servicii de a răspunde automat (de robot) la mesaje pe rețele de socializare). De asemenea, compania beneficiază de servicii de design grafic (pentru pagini web, cărți de vizită). Serviciile sunt acordate de entitatea nerezidentă din țara sa de reședință prin internet, fără prezență fizică. În aceste condiții apar următoarele întrebări:
Venitul nerezidentului din prestarea serviciilor de chatbot și din prestarea serviciilor de design prin internet din țara sa de reședință către entitatea rezidentă se consideră venit al nerezidentului obținut din Republica Moldova?
Compania „A” are obligația de a reține impozit pe venit la sursa de plată din plățile menționate precum și de reflectare a acestor plăti în Declarațiile Forma IPC21 şi Forma INR14?
Dacă din veniturile nerezidentului nu apare obligația de a reține impozit pe venit la sursa de plată, aceste cheltuieli sunt permise spre deduceri în scopuri fiscale pentru compania „A”?
Cu referire la întrebarea nr.1 comunicăm că venituri ale nerezidenților obținute din RM pentru care se impune obligația de a plăti impozit în Republica Moldova, indiferent dacă sunt primite în RM sau în străinătate, se consideră veniturile specificate la art.71 din Codul fiscal (în continuare – CF).
Potrivit prevederilor art.71 alin.(1) lit.b) din CF, venituri ale nerezidenților obținute din Moldova, indiferent dacă sunt primite în RM sau în străinătate, se consideră veniturile din prestarea de servicii de management sau de consultanță din orice domeniu, dacă aceste venituri sunt obținute de la un rezident sau dacă veniturile respective sunt cheltuieli ale unei reprezentanțe permanente în RM, indiferent de locul prestării acestora.
Totodată, potrivit art.71 alin.(1) lit.b1) din CF, venituri ale nerezidenților obținute din RM se consideră alte venituri din servicii prestate pe teritoriul Republicii Moldova care nu sunt prevăzute în art. 71 din CF.
Astfel, în cazul veniturilor din serviciile specificate la art.71 alin.(1) lit.b) din Codul fiscal, acestea se vor impozita la sursa de plată indiferent dacă serviciile date au fost efectuate efectiv pe teritoriul Republicii Moldova sau peste hotare (de exemplu, prin intermediul platformelor online).
În partea ce ține de veniturile din serviciile specificate la art. 71 alin. (1) lit. b1) din CF, menționăm că, obligația reținerii impozitului pe venit la sursa de plată va apărea doar în cazul în care prestarea serviciilor respective de către nerezident, are loc efectiv pe teritoriul Republicii Moldova.
Prin urmare, reieșind din faptul că prestarea serviciilor de către compania nerezidentă nu are loc efectiv pe teritoriul RM, atât din serviciile de chatbot, cât și din cele de design grafic nu urmează a fi reținut impozit pe venit la sursa de plată pe teritoriul Republicii Moldova.
Subsecvent, este de menționat că art. 4 alin. (1) din CF prevede că, dacă nerezidentul este rezidentul unei ţări cu care Republica Moldova are încheiată o/un Convenție/Acord de evitare a dublei impuneri, se vor aplica prevederile tratatului internațional.
În acest sens, pentru aplicarea prevederilor tratatelor internaționale, persoana juridică nerezidentă, pentru a confirma rezidenţa, prezintă plătitorului de venit copia certificatului de rezidenţă sau a documentului ce atestă înregistrarea acesteia în ţara sa de rezidenţă, sau a extrasului de pe pagina web oficială a autorităţii din statul de rezidenţă ce atestă rezidenţa fiscală ori înregistrarea persoanei juridice. Documentul ce atestă rezidenţa emis într-o limbă străină se prezintă plătitorului de venit cu traducere în limba română, cu excepţia celui emis în limba engleză sau în limba rusă. Certificatul de rezidenţă este valabil pentru anul/anii pentru care a fost emis, cu excepţia situaţiei în care se schimbă condiţiile de rezidenţă. Certificatul de rezidenţă emis pentru o perioadă fiscală este aplicabil şi pe perioada primelor 60 de zile ale perioadei fiscale următoare, cu excepţia situaţiei în care se schimbă condiţiile de rezidenţă. În cazul în care certificatul de rezidenţă nu a fost prezentat, se vor aplica prevederile legislaţiei fiscale din Republica Moldova.
Astfel, pentru a putea beneficia de prevederile Convenţiei/Acordului, nerezidentul urmează să prezinte certificatul de rezidenţă, conform art. 793 alin.(2) din Codul fiscal.
Cu privire la întrebarea nr.2 relatăm că art. 92 alin. (1)-(3) din CF stabilește că impozitul reținut conform art. 6918 și art. 88-91 se achită la buget de către persoana care a efectuat reținerea până la data de 25 a lunii următoare lunii în care au fost efectuate plățile.
Concomitent, dările de seamă privind impozitul pe venit, privind primele de asigurare obligatorie de asistență medicală reţinute şi contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii calculate se prezintă de către plătitorii veniturilor Serviciului Fiscal de Stat (în continuare – SFS) până la data de 25 a lunii următoare lunii în care au fost efectuate plăţile, cu excepţia dării de seamă indicate la alin. (3), pentru care este prevăzut alt termen de prezentare.
De asemenea, persoanele care sunt obligate să rețină impozitul în conformitate cu art. 6918 şi art. 88-91, cu excepția impozitului reținut pentru câștigurile de la loterii şi/sau pariuri sportive în partea în care valoarea fiecărui câștig nu depășește scutirea personală stabilită la art. 33 alin. (1) din CF, vor prezenta SFS, până la data de 25 a lunii următoare încheierii anului fiscal, o dare de seamă, în care vor indica numele şi prenumele (denumirea), adresa şi codul fiscal al persoanei fizice sau juridice în folosul căreia au fost efectuate plăţile, precum şi suma totală a plăţii şi a impozitului pe venit reţinut. Această dare de seamă va include şi datele despre persoanele şi/sau veniturile scutite de impozitare prealabilă conform art. 90 din CF, precum şi sumele veniturilor achitate în folosul lor. În cazul în care, pe parcursul perioadei fiscale, persoanele care sunt obligate să rețină la sursă impozitul se lichidează sau se reorganizează prin dezmembrare, acestea urmează să prezinte darea de seamă menționată în termen de 15 zile de la data aprobării bilanțului de lichidare/repartiție a întreprinderii în proces de lichidare sau reorganizare.
În partea ce ține de veniturile îndreptate în favoarea nerezidentului ce în temeiul art.70 și 71 din Codul fiscal se califică drept venituri neimpozabile din motiv că acestea nu se consideră obținute din RM, acestea nu se supun reflectării în darea de seama lunară Forma IPC21, și, respectiv, în darea de seamă anuală Forma INR14.
În partea ce ține întrebarea nr. 3 menționăm că, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din CF, se permite deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.
Totodată, conform pct. 26 din Regulamentul cu privire la determinarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venitul persoanelor juridice şi persoanelor fizice care practică activitate de întreprinzător (în continuare – Regulament), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 693/2018, cheltuielile ordinare și necesare reprezintă cheltuielile caracteristice gestionării activității de întreprinzător și cheltuielile reglementate prin acte normative în vigoare, caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activități de întreprinzător, în scopul desfășurării activității economice și obținerii de venituri.
Potrivit prevederilor pct. 24 din Regulament, la determinarea venitului impozabil, din venitul brut se deduc cheltuielile suportate în scopul desfășurării activității de întreprinzător, ce țin de fabricarea (executarea, prestarea) și desfacerea producției (lucrărilor, serviciilor), producerea și desfacerea mărfurilor, mijloacelor fixe și altor bunuri, precum și cheltuielile legate de obținerea altor venituri, bazate pe prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate și Standardelor Internaționale de Raportare Financiară care nu contravin prevederilor Codului fiscal.
De asemenea, conform pct. 25 din Regulament, deducerea se permite în perioada fiscală pe parcursul căreia au fost calculate sau suportate cheltuielile, cu excepția cazurilor în care aceste cheltuieli urmează să fie raportate la un alt an fiscal, în scopul reflectării corecte a venitului.
În contextul celor expuse, cheltuielile agenților economici se vor permite spre deducere cu condiția confirmării documentare a acestora.
