Apare obligația pentru persoana juridică rezidentă a Republicii Moldova de reținere a impozitului pe venit la sursa de plată din venitul acordat nerezidentului din activitatea desfășurată peste hotarele țării conform contractului (acordului) de muncă?
Potrivit art. 1 din Codul muncii (CM), angajator este persoană juridică (unitate) sau persoană fizică care angajează salariaţi în bază de contract individual de muncă încheiat conform prevederilor CM, iar salariat – persoană fizică (bărbat sau femeie) care prestează o muncă conform unei anumite specialităţi, calificări sau într-o anumită funcţie, în schimbul unui salariu, în baza contractului individual de muncă.
Noțiunea contractului individual de muncă este definită în art.45 din CM și reprezintă înțelegerea dintre salariat şi angajator, prin care salariatul se obligă să presteze o muncă într-o anumită specialitate, calificare sau funcţie, să respecte regulamentul intern al unității, dacă este elaborat și aprobat de angajator, iar angajatorul se obligă să-i asigure condiţiile de muncă prevăzute de CM, de alte acte normative ce conţin norme ale dreptului muncii, de contractul colectiv de muncă, precum şi să achite la timp şi integral salariul.
Potrivit art. 70 alin. (1) din Codul fiscal, nerezidenții care obțin venituri impozabile din Republica Moldova au obligația de a plăti impozit determinat conform modului stabilit de Capitolul 11 Titlul II din Codul fiscal, iar veniturile acestora, indiferent dacă sunt primite în Republica Moldova sau în străinătate, se consideră veniturile indicate la art. 71 alin. (1) din CF.
În acest sens, prevederile art.71 alin.(1) lit. n) din CF, expres stabilesc că veniturile primite de persoanele fizice nerezidente sub formă de salarii şi alte remuneraţii similare din activitatea desfăşurată conform contractului (acordului) de muncă şi/sau orice altă plată diferită de cele stabilite la prezentul alineat, primită de administrator, fondator, membru al consiliului de administraţie ori membru al organelor de conducere ale unui rezident al Republicii Moldova sau nerezident care dispune de o reprezentanţă permanentă în Moldova, dacă asemenea venituri sunt cheltuieli ale reprezentanţei permanente, indiferent de locul exercitării efective a obligaţiilor administrative încredințate acestor persoane, reprezintă surse de venituri impozabile.
De asemenea, în conformitate cu art.73 alin. (4) din CF, veniturile persoanelor fizice nerezidente, specificate la art.71 lit. n), urmează a fi supuse impozitării la sursa de plată în modul prevăzut la art.88, fără dreptul la deduceri şi/sau scutiri aferente acestor venituri, cu excepţia primelor de asigurări obligatorii de asistență medicală achitate conform legislației.
Prin urmare, în cazul în care angajatorul (persoană juridică rezidentă a RM) achită unui salariat nerezident venituri sub formă de salariu din activitatea desfășurată în baza contractului individual de muncă, care își desfășoară, de fapt, activitatea peste hotarele RM, veniturile sub formă de salariu urmează a fi impozitate la sursa de plată în modul prevăzut la art.88 din CF, la cota de 12% din venitul anual impozabil, stabilită la lit. a) art.15 din CF.
De menționat, că potrivit art. 79³ alin. (1) din CF, aplicarea tratatelor internaționale care reglementează impozitarea sau includ norme ce reglementează impozitarea, se efectuează în modul stabilit de prevederile tratatelor internaționale şi ale legislației fiscale din RM. Menționăm că prevederile tratatelor internaționale prevalează asupra legislației fiscale din RM, iar în cazul în care sunt cote diferite de impozitare în tratatele internaționale şi în legislația fiscală din RM, se aplică cotele de impozitare mai favorabile.
Pentru interpretarea prevederilor tratatelor internaționale încheiate de RM cu alte state se utilizează Comentariile la Modelul Convenției pentru evitarea dublei impuneri al Organizației pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică. De regulă, în tratatele de evitare a dublei impuneri, în art.15, sunt specificate regulile de impozitare a veniturilor din munca salariată, iar în unele convenții pentru remunerațiile încasate de directori în art. 16 sunt specificate reguli specifice.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 79³ alin. (2) din CF, pentru aplicarea prevederilor tratatelor internaţionale, persoana fizică nerezidentă are obligaţia de a prezenta plătitorului de venit, până la data achitării venitului, certificatul de rezidenţă pe suport de hârtie în original şi/sau în formă electronică, eliberat de autoritatea competentă din statul său de rezidenţă. Documentul ce atestă rezidenţa emis într-o limbă străină se prezintă plătitorului de venit cu traducere în limba română, cu excepţia celui emis în limba engleză sau în limba rusă.
Certificatul de rezidență se va elibera o dată pe an, indiferent de numărul, regularitatea şi tipul de venit achitat, în baza cererii conform formularului-tip Forma CCR17 „Cerere de eliberare a certificatului de rezidență”, conform anexei nr.1 la al Ministerului Finanțelor (în continuare Ordin), depuse de către solicitant. Certificatul de rezidență se eliberează conform formularului-tip Forma 1-DTA17 „Certificat de rezidență”, aprobat prin anexa nr.2 la Ordin.
Concomitent, potrivit pct.13 din Instrucțiunea cu privire la modul de completare a formularelor-tip ce atestă rezidența și impozitul pe venit achitat de către nerezidenții RM (anexa nr.7 la ordin), certificatul de rezidenţă prezentat de nerezident, în temeiul art.793 din Codul fiscal, poate fi prezentat în formă electronică, potrivit legislaţiei statului străin. Veridicitatea documentului electronic poate fi verificată pe pagina web a autorităţii fiscale a statului emitent, sau în lipsa unei astfel de posibilităţi, conform procedurilor stabilite de Serviciul Fiscal de Stat şi autoritatea competentă a statutului străin.
În cazul în care certificatul de rezidență nu a fost prezentat pentru anul calendaristic respectiv, se vor aplica prevederile legislației fiscale din RM.
